Cu toţii avem o „aia
bună de la muncă”, dar
majoritatea dintre noi rămâne cu uitatul la ea.
Există un procentaj mic de bărbaţi care reuşesc să se apropie de
aia buna de la muncă. Sunt împărţiţi în patru categorii :
Atarnatorii , Playerii, Kamikaze şi
Preţioşii
Hai să desfacem un
pic activitatea unei „aia bună
de la muncă”. Ea
e bună şi ştie că e bună, dar are nevoia pregnantă să simtă că e
bună. Bluziţe , fustiţe, zâmbete...adică socializare
non-verbală-sexuală. Dacă nu există termenul, l-am invetntat eu
acum. Crezi tu că aia bună când încearcă să mărească
adâncimea decolteului printr-o tragere fermă doreşte să
transmită altceva decât săgeţi sexuale către orice mişcă şi
are penis?
Am stabilit tabăra gazdă,
să dăm legătura în sânul (hehehehe) echipei
oaspete. Intrăm în teren cu Atârnători, Playeri, Kamikaze
şi Preţioşi.
ATÂRNĂTORII
Cei mai
mulţí dintre cei care ajung la “aia
bună de la muncă” sunt,
bineiţeles, atârnătorii. Îi vezi, îi ştii, îi dispreţuieşti.
Bă, oamenii o ard dubios rău de tot. Sunt exact ăia din reclama
Sprite cu ăla de lingea sticla şi apoi i-o dădea ăleia să bea din ea. Vezi
dom'le buzele lui atingeau
buzele ei prin intermediul sticlei de Sprite. KISS! Intrăm adânc în
porfilul atârnătorului şi descoperim că şi el are acelaşi
obiectiv ca toţi – vrea să „dea” la aia
bună. Chestia e că ei realizează că nu se va întâmpla
niciodată, dar se mulţumesc doar să stea prin preajma ei. Poate
are nevoie de ceva vreodată şi el va fi singurul care va putea face
chestia aia. Să nu aibă „aia bună de la muncă”nevoie de f*/&
că se vor retrage ca nişte gentlemani ce sunt ei....cum ar veni!
KAMIKAZE
Bărbatul All In joacă
mereu o singură carte - indiferent dacă are sau nu şanse, el se
aruncă precum un( aş putea spune BOU, dar
nu spun) KAMIKAZE în luptă. Capul înainte bărbia sus. Se
termina ca la BOX, cu un croşeu în barbă din partea tipei ,care
duce la un KO de toată frumuseţea. Chiar dacă pare curajosul
curajoşilor, obişnuinţa cu refuzul l-a tocit şi rar mai ai ocazia
să vezi un Kamikaze adevărat în luptă.
PLAYERII
Playerii joacă prudent.
Ei sunt materia cenuşie a echipei. Ei au meciuri multe în
picioare şi joacă doar după PlayBook. Jucătorul are nişte
deschideri studiate în funcţie de ţinta aleasă. Are metode a a
continua după ce deschide şi, dacă totul merge conform planului,
are şi închiderea la îndemână. Playerii nu au un procentaj aşa
de bun cum lasă ei să se înţeleagă, dar marketingul este la fel
de important precum jocul, aşa că de ce să lăsăm adevărul să
strice o ştire bună, mai ales când ştirea ridică cota
jucătorului.
PREŢIOŞII
I-am lăsat la final
fiindcă aşa ar fi vrut şi ei. Preţioşii se disting printr-un joc pressing subliminal accentuat. Se uită la aia bună când aia bună nu ştie
, doar pentru a nu-i da satisfacţie bunăciunii. Este un fel de
Player cu facultate. Joacă atât de fin încât ţinta nici măcar
nu ştie că el a intrat în teren, dar se trezeşte cu mingea în
poartă. Nu oricine poate fi un preţios.Au un IQ
emoţional mare şi un instinct primar dezvoltat, iar asta le permite să gândească "outside the box", adică să joace fără playbook prestabilit şi să dea greş foarte rar.
Partida e echilibrată şi poate intra în prelungiri. Vorba aia - niciodată nu ştii ce va fi cu o femeie. Fie ea chiar şi aia bună de la birou!